Necuvintele ti se lipesc de suflet si refuza sa iasa. Iti scrijelesc povesti pe zidurile ascunse in tine dar nu vad lumina soarelui...
Necuvintele...copii curiosi zburdand printre misterele vietii de-abia descoperite, copiii mandri din noi si malitiosi cu realitatile celorlalati, tineri frumosi si revoltati impotriva unei vieti cu un sens de dat, adulti coltosi sau blanzi, uituci sau uitati voit, batrani cu intelepciunea in priviri...
Necuvintele rasuna in tine precum pasii tai umezi si lipiciosi in diminetile proaspete de primavara, sunt razele care iti mangaie obrazul cand ai inca lipita perna de fata si visurile in coltul privirii, canta precum privighetorile care te invioreaza sau vuiesc sarat valuri inspumate, mancand incet, incet din tarmul inimii tale...
Sunt jocul mut al apei de ploaie pe geamul in spatele caruia ti-ai ascuns privirea inlacrimata, gustul fragilor de padure, iarba sau padurea fosnind libere in bataia vantului, cartea al carui cuvant l-ai simtit scris pe inima ta, luna adunata intr-un colt de cer magic...
Necuvintele sunt cele care rad sau plang ascuns atunci cand amintirile te impung din buzunarul mintii, madeleines dulci-amare...
Necuvintele sunt gustul vinului alaturi de un prieten...la un pahar...de vorba, rasul lui molipsitor care se lipeste de tine si iti mangaie auzul, sunt ajutorul pe care l-ai primit atunci cand nu te asteptai, prezenta aceluia caruia nu trebuie nici macar sa ii intinzi mana...
Necuvintele isi zdrobesc tamplele de inima ta flamanda cand privesti pentru ultima data in ochii unei persoane dragi, sunt zbuciumul disperat al luptei din ziua care tocmai a trecut sau neputinta care ti-a lasat urme de pacura in casa sufletului...
Ele nu inteleg sensul lui "niciodata", ploua picuri blanzi si izbavitori precum mainile calde ale mamei tale si te invaluie atunci cand vrei sa iti aduci aminte de...tine...
Necuvintele...obosesc si tac odata cu tine cand ti se indoaie genunchii si te sprijini sa iti tragi sufletul dar nu se transforma in "nu mai pot"... Ele stiu ca exista doar "nu mai vreau"...
Necuvintele canta in tine ce ai fost, ce esti si ce vei fi, suma a toate ce traiesti, a tot ce dai si lasi in urma si se transforma in icoana in inimile dragilor si aripile tale spre Dumnezeu.
Ce risipa de cuvinte...
