blog dedicat...

Se ia o fiinta omeneasca, se scutura bine, se intoarce cu sufletul la vedere si...se unge cu suferinte cat cuprinde si bucurii cat sa-i mangaie ranile. Se lasa in asteptare iar cand bobocii sperantei isi ivesc timizi capul...se taie adanc sau se lasa sa creasca. Depinde ce vrem sa crestem in noi. Buruieni sau flori. Radacinile insa raman adanc implantate in adancurile noastre. Udate de lacrimile timpului vor imboboci intr-o alta buna zi. Inima noastra, ca un pamant arid care atunci cand este udat incepe sa isi arate roadele... Frumoase sau urate, caci toti suntem asa, cu bine si rau. Un prieten de-ai mei imi spunea ca puternici sunt acei oameni care nu se lasa schimbati in esenta lor de mediul in care traiesc ci raman, in cel mai rau caz, oglinda a acestuia...

Am primit la ultima nunta la care am participat doua recipiente: sale e pepe - sare si piper. Sarea alba, cu ochi si gura iar piperul negru, doar cu ochi. Privind aceste fantome de portelan strans imbratisate, alb si negru unduitor m-am gandit la noi, la sufletul nostru, la caderile si regasirile noastre.
Albul nostru, seninul fiecaruia dintre noi, bunatatea si farama de Dumnezeu pe care o pastram in inima noastra...impletit cu negrul viciilor si dorintelor noatre, ale instinctelor irationale si ale vietii instinctuale, al greselilor si regretelor noastre. Griul din viata noastra, rezultatul impreunarii binelui si a raului, a sperantei si a deznadejdii, a carmuirii fara busola de prea multe ori...

In scurta mea viata nu am putut sub nici o forma sa percep oamenii in alb sau in negru. Nimeni nu este perfect delimitat de marginile opusului. Nu am intalnit om care sa reprezinte bunatatea in absolut, dar nici un altul in al carui suflet sa predomine raul. Am intalnit oameni mai deschisi sau mai ascunsi, suflete mai egoiste sau mai altruiste sau farame de oameni care, ascunsi in spatele unei revolte sau aparente imagini de oameni nebuni sau perfect indiferenti la ceea ce le aduce aceasta lume, mi-au lasat mai mult decat altii a caror imagine credeam ca-mi este clara.

Tot astfel, acest unduitor alb si negru mi-a adus in minte fascinantele relatii magnet, in care doi oameni, puncte cardinale opuse, stele indepartate se descopera si se atrag cu o forta de neimaginat. Incantator, acest alb-negru, sarea si piperul din viata noastra si continua noastra lupta... (28.06.2009)

Zilele trecute incercam din rasputeri sa citesc in timp ce ma protapisem intr-un rand de cules informatii prin tribunal. Si da-i...constitutionalismul modern si ma incruntam cu incapatanare pe trei randuri de carte dar fara prea mari sanse de izbanda. Deasupra invalmaselii generale se distingea deranjant dictia perfecta a unui mare domn avocat, care, pare-mi-se, ii explica noii asistente rolul tribunalului si mijloacele de informare a maselor...de prosti (dupa cum reiesea din atitudinea lui), prin marea jungla... Picatura chinezeasca acele cuvinte perfect pronuntate, gesturile largi si spatele perfect drept al distinsului domn. Continui sa-l privesc pana se apropie suficient de mine pentru a ma lasa sa descopar un amanunt izbitor... Din profil vad mana ce-i statea sprijinita oarecum ciudat pe centura pantalonilor, ca degetele dispareau anormal undeva deasupra buzunarului...dar totusi dispareau. Ma holbez. Mana domnului disparea jucausa in pantaloni! In mijlocul atator oameni vadit ofuscati de cuvantarea interminabila, respectabilul nostru avocat isi tinea mana in pantaloni "a la al bundy" si isi continua discursul asupra organizarii interne a tribunalului... (10.06.2009)

Miroase a iarna afara... Cerul plans si mohorat ca un prohod deasupra lumii, picaturile marunte si taioase, copacii despuiati si vantul rece care te indeamna sa te ascunzi in cuibul tau, in brate iubite si calde, sa povestesti clipe ce au trecut si sa socotesti momente ce vor veni, sa vrei, sa speri ca recele de-afara nu-l vei simti niciodata in sufletul tau...

Viata aceasta...ca un film caruia nu reusesti niciodata sa-i pui o amarata de pauza doar pentru a-ti oxigena creierul si a percepe mai bine detaliile, ca un album care continua sa adune in el toate amintirile tale si pe care nu vei apuca sa il vezi niciodata in intregime si asa cum il vad ceilalti...

Miroase a iarna afara si a sete de liniste si de cald in suflet. Miroase a dorinte de implinit si a iubiri care se nasc, cel mai frumos cadou si pe care vrem sa le purtam in noi pentru toata viata... Miroase a suflete tacute si maini intinse, fara cuvinte.