Copilul din mine...
da, cel cu ghiozdanul mai mare decat el, atat de pipernicit ca doamna invatatoare nu vroia sa-l primeasca la scoala...zambea cu gura pana la urechi, era ascultator si prietenos nevoie mare.
Se agata de cei care i se apropiau pentru ca era sigur ca acestia ii aduc sinceritate si bunatate si frumos si liniste.
Femeia de astazi ii spune, din cand in cand, copilului care nu vrea deloc sa renunte "nu se poate asa, uita-te si tu la oamenii mari, ca altfel nu-i loc pentru noi in lumea asta..."
Se poate insa intampla sa invinga copilul si, in incapatanarea lui, sa raspunda indignat si crud...
"Vezi ca ti-a iesit speranta de sub fusta gandului si ochii iti oglindesc sufletul...
Si cand intorci privirea...ai acel rid, da, acela are se formeaza incet, incet in jurul gurii sau intre sprancenele incantator arcuite, care iti tradeaza tristetile sau bucuriile si deseneaza casa gandurilor tale..."
Femeia din mine tace si-l lasa sa-si faca de cap...pe acest copil niciodata om mare, dar, uneori, mai curajos decat ea...
Cu un suras ironic in coltul gurii, isi aminteste de dorian gray si portretul sau...
Sticle goale
Acum 2 zile
