noi
25
Se ia o fiinta omeneasca, se scutura bine, se intoarce cu sufletul la vedere si...se unge cu suferinte cat cuprinde si bucurii cat sa-i mangaie ranile. Se lasa in asteptare iar cand bobocii sperantei isi ivesc timizi capul...se taie adanc sau se lasa sa creasca. Depinde ce vrem sa crestem in noi. Buruieni sau flori. Radacinile insa raman adanc implantate in adancurile noastre. Udate de lacrimile timpului vor imboboci intr-o alta buna zi. Inima noastra, ca un pamant arid care atunci cand este udat incepe sa isi arate roadele... Frumoase sau urate, caci toti suntem asa, cu bine si rau. Un prieten de-ai mei imi spunea ca puternici sunt acei oameni care nu se lasa schimbati in esenta lor de mediul in care traiesc ci raman, in cel mai rau caz, oglinda a acestuia...
Am primit la ultima nunta la care am participat doua recipiente: sale e pepe - sare si piper. Sarea alba, cu ochi si gura iar piperul negru, doar cu ochi. Privind aceste fantome de portelan strans imbratisate, alb si negru unduitor m-am gandit la noi, la sufletul nostru, la caderile si regasirile noastre.
Albul nostru, seninul fiecaruia dintre noi, bunatatea si farama de Dumnezeu pe care o pastram in inima noastra...impletit cu negrul viciilor si dorintelor noatre, ale instinctelor irationale si ale vietii instinctuale, al greselilor si regretelor noastre. Griul din viata noastra, rezultatul impreunarii binelui si a raului, a sperantei si a deznadejdii, a carmuirii fara busola de prea multe ori...
In scurta mea viata nu am putut sub nici o forma sa percep oamenii in alb sau in negru. Nimeni nu este perfect delimitat de marginile opusului. Nu am intalnit om care sa reprezinte bunatatea in absolut, dar nici un altul in al carui suflet sa predomine raul. Am intalnit oameni mai deschisi sau mai ascunsi, suflete mai egoiste sau mai altruiste sau farame de oameni care, ascunsi in spatele unei revolte sau aparente imagini de oameni nebuni sau perfect indiferenti la ceea ce le aduce aceasta lume, mi-au lasat mai mult decat altii a caror imagine credeam ca-mi este clara.
Tot astfel, acest unduitor alb si negru mi-a adus in minte fascinantele relatii magnet, in care doi oameni, puncte cardinale opuse, stele indepartate se descopera si se atrag cu o forta de neimaginat. Incantator, acest alb-negru, sarea si piperul din viata noastra si continua noastra lupta... (28.06.2009)
--> Citeste mai departe...
Am primit la ultima nunta la care am participat doua recipiente: sale e pepe - sare si piper. Sarea alba, cu ochi si gura iar piperul negru, doar cu ochi. Privind aceste fantome de portelan strans imbratisate, alb si negru unduitor m-am gandit la noi, la sufletul nostru, la caderile si regasirile noastre.
Albul nostru, seninul fiecaruia dintre noi, bunatatea si farama de Dumnezeu pe care o pastram in inima noastra...impletit cu negrul viciilor si dorintelor noatre, ale instinctelor irationale si ale vietii instinctuale, al greselilor si regretelor noastre. Griul din viata noastra, rezultatul impreunarii binelui si a raului, a sperantei si a deznadejdii, a carmuirii fara busola de prea multe ori...
In scurta mea viata nu am putut sub nici o forma sa percep oamenii in alb sau in negru. Nimeni nu este perfect delimitat de marginile opusului. Nu am intalnit om care sa reprezinte bunatatea in absolut, dar nici un altul in al carui suflet sa predomine raul. Am intalnit oameni mai deschisi sau mai ascunsi, suflete mai egoiste sau mai altruiste sau farame de oameni care, ascunsi in spatele unei revolte sau aparente imagini de oameni nebuni sau perfect indiferenti la ceea ce le aduce aceasta lume, mi-au lasat mai mult decat altii a caror imagine credeam ca-mi este clara.
Tot astfel, acest unduitor alb si negru mi-a adus in minte fascinantele relatii magnet, in care doi oameni, puncte cardinale opuse, stele indepartate se descopera si se atrag cu o forta de neimaginat. Incantator, acest alb-negru, sarea si piperul din viata noastra si continua noastra lupta... (28.06.2009)
