blog dedicat...

De-a lungul drumului tau intalnesti celelalte vieti, a le cunoaste sau nu, a le trai in profunzime sau a le lasa depinde doar de alegerea pe care o faci intr-o clipa. Chiar daca nu esti constient, intre a merge inainte sau a devia de foarte multe ori, iti joci cartile existentei tale si ale celui care iti sta alaturi.

(...)"Doar durerea te face sa cresti...spunea...dar durerea trebuie infruntata, cine aluneca sau se autocompatimeste este destinat pierzarii." A invinge sau a pierde, acesti termeni razboinici pe care ii folosea, ii serveau pentru a descrie o lupta silentioasa, toata interioara! Potrivit opiniei lui inima omului e precum pamantul, jumatate iluminat de soare si jumatate in umbra. Nici macar sfintii nu aveau lumina peste tot "pentru simplul fapt ca exista si corpul"(...) "Suntem, spunea, oricum umbra, suntem precum broastele, amfibiile, o parte din noi traieste aici, jos si alta tinde spre inalt. A trai inseamna doar sa fii constient de asta, sa o stii, sa lupti pentru ca lumina sa nu dispara invinsa de intuneric." Sa nu te increzi in cine este perfect, imi spunea, in cine are solutii pregatite in buzunar pentru orice, sa nu te increzi in nimic cu exceptia a ceea ce iti spune inima ta!"

(...)Si acum, mielusica mea, unde esti? Acum, cand iti scriu esti acolo, printre coioti si cactusi; cand vei citi aceste randuri in mod sigur lucrurile mele vor fi deja asezate in pod. Iti vor fi ajutat cuvintele mele la ceva? Nu sunt atat de vanitoasa, poate ca doar te-au iritat, poate doar ti-au confirmat parerea proasta pe care o aveai despre mine inainte de a pleca. Ma vei putea intelege, poate, doar cand vei fi mai mare, ma vei intelege doar dupa ce vei fi parcurs acel drum misterios care de la intransigenta te poarta spre compasiune.

Compasiune, fii atenta, nu mila! Daca vei simti mila voi cobori precum acele spirite malefice si iti voi crea o groaza de neplaceri. Voi face acelasi lucru daca in loc de umila vei fi modesta si daca te vei imbatata cu vorbe goale in loc sa taci. Vor exploda lampi, din zori si pana in noaptea adanca nu te voi lasa in pace un singur moment.
Dar...nu, nu voi face nimic. Oriunde voi fi, daca voi avea posibilitatea de a te vedea, voi fi doar trista cum sunt ori de cate ori vad o viata irosita, o viata in care iubirea nu a reusit sa implineasca drumul ei. Ai grija de tine. De fiecare data cand, crescand, vei avea nevoie sa schimbi lucrurile pe care le-ai gresit in lucruri bune, adu-ti aminte ca prima si cea mai importanta schimbare/revolutie de produs este cea din tine insati. Sa lupti pentru o idee fara a avea habar de tine insati este unul dintre lucrurile cele mai periculoase pe care le poti face.

De fiecare data cand te vei simti neputincioasa, confuza..gandeste-te la arbori, gandeste-te la modul lor de a creste. Aminteste-ti ca un arbore cu o coroana mare si radacini slabe va fi dezradacinat la prima adiere mai puternica de vant, in timp ce, intr-un copac cu radacini puternice si coroana mai mica, seva va curge neincetat. Trebuie sa existe un echilibru intre radacini si coroana, trebuie sa stii sa stai in mijlocul lucrurilor dar si deasupra lor, doar asa vei putea oferi umbra si protectie, doar astfel in anotimpul potrivit te vei putea acoperi de flori si fructe.

Si cand, in fata ta, se vor deschide mai multe drumuri si nu vei sti pe care sa il urmezi, nu alege la intamplare, ci aseaza-te si...asteapta. Respira cu aceasi profunzime increzatoare cu care ai respirat in ziua in care ai venit pe lume, fara sa te lasi distrasa de ceva si asteapta... Ramai nemiscata, in tacere si asculta-ti inima. Cand iti va vorbi...ridica-te si mergi acolo unde aceasta te va purta.
(Susanna Tamaro)