...Mi-am deschis bratele spre albastrul infinit caci vreau sa iubesc viata si tot ceea ce sunt si am trait si vreau sa nu ma mai doara taietura lasata de speranta zdrobita in palmele mele... Toti primim ceea ce meritam!...lucru pe care-l intelegem, uneori, mult prea tarziu...sau chiar niciodata, in absurdele noastre limite...
In zori de zi soarele ma va mangaia din nou pe frunte si bunul Dumnezeu imi va da putin mai multa intelepciune si puterea de a-mi scrie cat mai frumos paginile zilelor ce vor veni...puterea "de a nu renunta la lupta si la bucuria fiecarei clipe"...
A fost odată
Acum 2 zile
