blog dedicat...

motto: "cine se increde in om se increde in desertaciune, caci omul desertaciunii s-a asemanat si zilele lui ca umbra trec..." Parintele Cleopa Ilie


Ne petrecem viata sau pretioase clipe din ea construind incet, incet in jurul nostru si pentru noi un zid si o imagine... Imaginea a ceea ce am vrea sa fim, a ceea ce am dori sa devenim, a ceea ce am vrea sa credem despre noi sau sa vedem cand ne uitam in oglinda...iar zidul de care nu am vrea sa treaca nimeni, pentru ca nu trebuie sa parem slabi, indecisi, suferinzi...oameni...in definitiv...
Absurdul vietii ne descopera insa, intr-o buna zi, ceea ce credeam a fi ascuns bine in noi.. traim si doare! Ne este dor sa simtim o farama de fericire, sa ne bucuram, sa ne incredem, sa visam...
Reincepem de fiecare data de la capat si, descoperindu-ne mereu diversi, incercam sa ne cunoastem mai bine si sa ne indreptam, sa ne impacam cu noi insine, sa devenim mai buni, sa dam un rost vietii noastre...
Este insa paradoxal cum, de fapt, in noi si in firea nostra nestatornica nu trebuie sa avem incredere, in ceea ce suntem astazi si in ceea ce vom deveni maine! In noi cei in continua cautare si schimbare, bieti Sisifi ce nu intelegem ca linistea sufletului nostru inseamna dragoste, prietenie, a da fara a cere nimic in schimb, frumosul si zambetul sincer, o lampa care sa ne lumineze in noaptea noastra...

Sa nu fim niciodata tristi cand vom fi dat fara sa primim nimic in schimb...ci sa plecam rusinati capul atunci cand vom descoperi ca nu mai avem nimic de oferit...