blog dedicat...

(what are we going to do with it?..)

Motto: "Setos iti beau mireasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amandoua, cum cuprinzi
in suflet o minune.
Ne arde apropierea, ochi in ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti:"Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parca-as fi
pribeag pe-un alt pamant

Femeie,
Ce mare porti in inima si cine esti?
Mai canta-mi inc-o data dorul tau
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini
din care infloresc aievea-vesnicii."
Lucian Blaga - "Dorul"

Iubirea...dorita cu sete de toti, cantata si incantata de condeiul intregii lumi, farama din dragostea Lui conoscuta, dar recunoscuta atat de rar...pentru ca El nu ne-a lasat pe lume sa fim singuri!
Iubirea...acea misterioasa emotie care intr-o dimineata iti sfarama portile sufletului, iti revarsa zambet larg pe chip si lumina incantatoare in ochi, patima in inima si neinfranare in ganduri...
Indraznesc sa cred ca acest cuvant folosit atat de mult incat uneori isi pierde sensul si rostul, cuprinde in el, la fel de clar precum seninul cerului de mai, cunoasterea ta si a celui drag, unirea nu numai a drumurilor cat si a gandurilor, a dorurilor, cuprinde renuntare si daruire totala, curajul de a pune sufletul in palme si de-ati face casa din sperantele care s-au strans nod in jurul celui ales.

Iubirea stie de alb sau negru! Niciodata de gri. Nu pentru ca nu este iertata greseala, caci traind invat sa iubesc. Ci pentru ca iubirea noastra se reflecta in ochii celui drag, se masoara in fericirea sau nefericirea pe are i-o presaram in suflet, in linistea pe care i-o aducem in casa si in viata. Pentru ca aceasta farama de rai nu-ti cere decat sa dai! Sa dai din suflet pentru suflet... Nu cunoaste jumatati de masura, nici tu si eu, ci doar noi...
Asociez acest cuvant cu zorile care ma reinnoiesc mereu, siguranta din timpul furtunii si linistea ce-i va urma, imaginea bunicilor mei care, dupa o viata impreuna, nu stiu sa stea unul fara celalalt, stralucirea cruda a diamantului, pe care nu o poti pierde cu nimic.
Caci, in amurgul vietii, vom intelege ca peroana iubita ne-a fost si casa si masa, si curaj si dor, ne-a fost faclia pe care Dumnezeu ne-a daruit-o pentru a nu pierde drumul in noptile noastre!