blog dedicat...

...Asteptam cu sufletul la gura vacanta si plecam inca din prima zi, bantuind potecile inzapezite si cantand colinde pentru a invinge intunericul. Si, seara, ma varam toata in cizmele bunicii mele, infasurata bine in broboada cea mare de lana, de-mi ramaneau doar ochii afara pentru a putea vedea calea... Imi luam sania si alaturi de ceilalti petrecareti bantuiam drumul-partie, strajuit de padurile argintii si de luna, cumatra, ce-si facea veacul pe cerul sticlos de decembrie...
Acasa...ma intorceam cu turturi pe maneci, cu cizmele cele mari pline de zapada si cu foc in obraji! Si, fericita, dadeam tarcoale sobei incinse, care raspandea miros de mere coapte si o sacaiam pe bunica sa-mi mai cante cate ceva din tineretea ei...
Venea noaptea colindului, alba si magica peste potecile satului, cu nastrusnicii si rasete...si ma intorceam zgribulita in zori, tarand dupa mine traista-trofeu, plina de covrigi si biscuiti si nuci si alte bunatati binemeritate. Covrigii aceia uscati, in care de multe ori ni se stirbeau dintii daca nu ii potriveam cu un ceai fierbinte, erau mai buni decat orice in diminetile geroase de iarna.

Sufletul...mi-l regasesc acelasi si astazi, simplu si emotionandu-se mult prea usor.
Povestile bunicii anul acesta au fost inlocuite de povestile voastre... Muta de fel...ma multumesc de multe ori sa va citesc, sa ascult, sa vad...sa invat si sa mai cresc un pic!

Vin acasa maine...sa ma bucur, sa-mi alin dorul si sa cant colinde in pragul casei celor dragi mie!

Inainte de toate insa eu, suflet calator, tin sa urez tuturor celor care ati poposit sau veti poposi aici pret de un cuvant, celor care ati avut pentru mine o vorba sau un gand bun, celor pe care-i admir sincer si prietenilor dragi...

Sarbatori calde si luminate voua si celor dragi voua!

Sa va aduca Anul ce va veni un strop din toate...un strop de noroc, un strop de iubire, un strop de liniste si fericire in suflete!

si o colinda..