Va cer...va rog, boieri dumneavoastra...
Un banut
O firimitura
O picatura...
Va rog, va cer...
O vorba blanda
Un zambet curat
O mangaiere sincera...
Sa va fie speranta...Lumina
Si Lumina...eterna...
In aceasta lume in care multul este prea putin, in coltul meu nesemnificativ, nu vreau sa uit ochii tristi sau pierduti in departari numai de ei stiute si mainile intinse, durerea care si-a sapat poteci pe chipul prea multor suflete boante... Statui vii ale tristetilor lor...marturii, de multe ori, ale indiferentei noastre...
A fost odată
Acum 2 zile
28 ianuarie, 2009 22:35
romantica incurabila, imi place stilul,;)) poate te gandesti sa "le comiti" mai des
felicitari, gabitza!
29 ianuarie, 2009 01:57
Bine ai venit, Boge si multumesc frumos pentru apreciere!:)
Si mie imi place stilul tau dar cred ca deja stii acest lucru;)
31 ianuarie, 2009 12:24
Da, scrii frumos. Cred ca e pe masura trairii. Si de obicei nu ma insel. Felicitari, dear I say.. Gabitza
31 ianuarie, 2009 20:16
Multumesc mult, Rainman (sau Filip?;)) si...bine ai venit "pe la mine" si in blogosfera!:)