...unul dintre obiceiurile placute mie in cuiburile acestea medievale, este ca din ceas in ceas se anunta zgomotos clipele care au mai trecut si chiar, poate, cate un cantecel cunoscut, toate inganate in dangatul rasunator al clopotelor...pe baterii.
Acest lucru imi aduce aminte de ora fixa de pe radio romania, de cand eram mica si, parca se oprea totul in loc pentru a auzi ultimele secunde ticaite ascutit la radio, ciuleai urechile si numarai cu luare aminte sunetele ce strabateau pana la tine..."tic, tic, tic...Aici radio romania actualitati. A fost ora... "
Aceste clopote imi aduc, deasemenea, aminte, de toaca marunta si rascolitoare precum un ciocan deasupra inimii, care te cheama la Dumnezeu, sa-ti stearga urma ultimului pacat si, apoi, clopotele rasunatoare deasupra targului meu drag.
Asta-seara insa, trebuie sa recunosc, aceasta uzanta m-a facut sa rad. Au luat-o razna clopotele, a innebunit soneria iar eu mi-am inchipuit preotul lor marunt si limbut, agatat pentru mai bine de douazeci de minute de sfoara lor si varsandu-si frustrarile de biet suflet omenesc asupra instrumentelor care faceau un zgomot infernal. Nu-mi mai puteam deslusi nici gandurile de zarva care se auzea deasupra cetatii:))... Nici la marile sarbatori nu au chinuit astfel urechile enoriasilor...
bobocul trandafirului... Si-a scuturat picaturile din petalele stranse ghem si s-a intins catifelat spre mangaierea unei raze de soare... Si-a potopit culoarea cu albastrul infinit si a inflorit.
un banut de la banutza? :))
