Wow, minunată îmbinare de muzică și imagine! Dar mai e până să vină toamna mea, pe care o iubesc aproape mai mult decât pe primăvară. Toamna mea dramatică, splendidă nu va veni până ce eu nu voi fi mers în concediu. De ce mi-o aduceți dinainte? (nu ești prima care o face!):)
(muzica mi-a amintit de toate datoriile. Karmice!)
:) Toamna ta dramatica este aceeasi toamna pe care eu o ador. Si eu sunt in urma cu odihna si cred ca primele frunze imbatranite prea devreme le voi aduna acasa, in padurea bunicilor... Asa ca suntem de acord - nici eu nu vreau sa vina toamna deocamdata. Era doar putin...mai multa...nostalgie:) Concediu placut, Innu, atunci cand va veni!:)
Innuenda, era o figura de stil, ai inteles,imi spune zambetul tau...E drept, eu sunt acum intr-o mica(mare) disputa cu sufletul, recunosc ca mi-e greu si la prea multa frumusete...Iar Gabitza ma emotioneaza mereu prin tot ce descopar la ea cu fiecare articol, muzica, imagine .
Innuenda, Multumesc mult! Imi doresc din tot sufletul sa pastrez rasaritul acela din ochi:) Vreau sa cred ca este inceputul zilei ce va veni, atunci cand va muri apusul de pe buzele mele:) Anadana, Ma simt coplesita! Sincer, nu ma consider la inaltimea aprecierilor tale. Eu cred ca am foarte mult de invatat si putin de oferit:) Iti multumesc inca o data pentru tot!:)
"Am vazut Raiul! striga fericit copilul, prin manastire. Am vazut Raiul! ", repeta el, pentru fiecare monah in parte. "Nu se poate! strigau acestia. Cum arata?" "E plin de iertare!",murmura copilul.
05 august, 2009 02:30
Wow, minunată îmbinare de muzică și imagine! Dar mai e până să vină toamna mea, pe care o iubesc aproape mai mult decât pe primăvară. Toamna mea dramatică, splendidă nu va veni până ce eu nu voi fi mers în concediu. De ce mi-o aduceți dinainte? (nu ești prima care o face!):)
(muzica mi-a amintit de toate datoriile. Karmice!)
05 august, 2009 17:22
:) Toamna ta dramatica este aceeasi toamna pe care eu o ador. Si eu sunt in urma cu odihna si cred ca primele frunze imbatranite prea devreme le voi aduna acasa, in padurea bunicilor...
Asa ca suntem de acord - nici eu nu vreau sa vina toamna deocamdata. Era doar putin...mai multa...nostalgie:)
Concediu placut, Innu, atunci cand va veni!:)
05 august, 2009 17:48
greu poate suporta sufletul omului atata frumusete!Doamne, ce mult mi-a placut!
05 august, 2009 20:35
Ma bucur mult!
Fura, intr-adevar, mintea si inima:)
06 august, 2009 14:47
Anadana, ba al meu mi-a zis că suportă. Am stat de vorbă serios cu el despre asta chiar zilele trecute.:)
Găbiţa, îmi place de mor fotografia asta nouă a ta, cu răsăritul în ochi şi apusul pe buze.:)
06 august, 2009 17:21
Innuenda, era o figura de stil, ai inteles,imi spune zambetul tau...E drept, eu sunt acum intr-o mica(mare) disputa cu sufletul, recunosc ca mi-e greu si la prea multa frumusete...Iar Gabitza ma emotioneaza mereu prin tot ce descopar la ea cu fiecare articol, muzica, imagine .
06 august, 2009 21:22
Innuenda,
Multumesc mult! Imi doresc din tot sufletul sa pastrez rasaritul acela din ochi:)
Vreau sa cred ca este inceputul zilei ce va veni, atunci cand va muri apusul de pe buzele mele:)
Anadana,
Ma simt coplesita!
Sincer, nu ma consider la inaltimea aprecierilor tale. Eu cred ca am foarte mult de invatat si putin de oferit:)
Iti multumesc inca o data pentru tot!:)