m-am gandit mult la tine, stii...
seara imi adormeam gandurile in bratele tale si dimineata imi scriam sperantele intr-o mangiere visata. vroiam sa-mi fii tot ce nu fusesem eu, sa ma deslusesti din firea mea intesata, sa-mi aperi fiinta de multele mele slabiciuni si sa ma iubesti cu tot ceea ce sunt, chiar si atunci cand ne-ar fi fost mai greu. nu stiam nimic despre tine decat ca te vroiam al meu. si imi era chiar prea mult.
aseara...ti-am numarat pasii spre mine si am vazut ezitarea lor. mi-am ascutit privirea si am zarit carcelul din coltul gandului pe care mi-l furase ea. am tacut si ti-am ascultat indecizia. intr-un tarziu m-am ridicat si am iesit din casa gandurilor noastre. ti-am lasat cheia deasupra pragului de sus...de care mi-am spart capul cand am iesit. vei mirosi acolo sangele meu.
m-ai mintit.
acum te voi minti si eu.
pe curand, dragul meu.
................................................................................................................................
P.S.:
aceasta minciuna si dulce complicitate iti mangaie instinctul trezit si orgoliul care isi zdrobeste tamplele de marginile rationalitatii tale. este ciudat cum nu ne dam seama. se citeste tot. o privire fugace, un zambet, o fraza... umbrele noastre ni se ghicesc pe fata si in tot ceea ce suntem. nu va vedea doar cel care vrea sa ignore.
daca, insa, patima din inima ta este fericirea sau bucuria celui de langa tine, daca intristarea privirii lui te apasa sau dezamagirea-i iti este mult prea grea povara...instinctele se aseaza si egoismul devine altruism. caci in definitv, aceasta este iubirea. daruire si grija pentru fericirea celui de langa tine. asta are la baza. cu celelalte se completeaza.
...de-ti va canta dulceata pacatului in priviri, atunci nu ai cunoscut iubirea.
11 august, 2009 01:19
oh, draga de tine! Știi ce am învățat eu, pe pielea mea? Că doar dragostea e poetică. Trădarea e cât se poate de prozaică. :)
Sper doar că e un dialog imaginar.
11 august, 2009 01:58
...imaginar sau, oricum, nu actual:) Dar inglobeaza sentimente pe care cred ca majoritatea le-am incercat la un moment dat.
Din pacate sau...din motive inca nedeslusite, acest "prozaism" omoara poezia din noi.
Apropo, mi-a placut foarte mult seria "no comment"!;)
11 august, 2009 22:19
nu pot spune decat "superb"
12 august, 2009 00:28
Multumesc foarte mult, Teodor!
28 septembrie, 2009 23:22
dragostea si caile ei intortocheate...nu cred ca vom putea sa le intelegem vreodata pe deplin...femeia si barbatul sunt specii total diferite...dar cum ceea ce e opus se atrage...sa ramana doar dragostea si restul sa fie uitat candva
pupici dulcici
28 septembrie, 2009 23:29
...sa ramana doar dragostea atunci si restul sa fie uitat, draga mea prietena!
te pup si eu dulce