Noua, tinerilor moderni si ferchezuiti, frumosi pe dinantru si pe dinafara - asa am vrea noi sa credem - ne plac acele cuvinte rafinate si pompoase, care ne dau senzatia ca repezentam ceva deosebit de interesant in gaoacea noastra. Apoi, in definitv, ne place sa ne ascundem in spatele cuvintelor si a atitudinilor dezastruos de dure, sa ne scrijelim sperantele si iubirea ascuns, in carne si prieteniile pe nisipul marii...
Noi, fiii lui "nimic nu este vesnic", traim cu dorinta renegata intre dinti si lama razbunarii in buzunar. Noi avem constiinta ca totul se va termina din vina altora si prin intermediul nostru, acceptam fatidicul "orice minune dureaza trei zile" dar nu ne gandim ca flacara din sufletul nostru o stingem noi, prin insasi refuzul sau neputinta noastra de a crede si de a spera curat, de a da fara sa cerem nimic in schimb, prin neintelegerea nebuniei din iubire...
Noi, fiii unei societati ingrate si nelegiuite, pe care continuam sa o construim cu fiecare clipa lasa sau falsa, ne vaitam de apasarea ei, dar nu constientizam darurile primite sau bucuria libertatii de a-ti alege existenta...
Noi, fiii lui Dumnezeu, nu avem curajul sa umblam cu sufletul in palme, pentru ca in el a ramas atat de putina iubire si s-a inchistat de atatea greseli nerecunoscute, incat inima noastra, neagra turbare, nu mai vibreaza curat decat atunci cand ne numaram ultimele greseli...
Eu, turbata in cerul gurii, limbuta si sluta in suflet, ma proptesc intr-un cuvant labartat care ar vrea sa cuprinda marea mea de sentimente mici si de cautari schioape...si mi se stinge minunea in causul palmelor, pentru ca degetele imi sunt boante de frica...
Eu, suflet simplu de om mic, ii promit lui Dumnezeu ca nu-i voi uita darul daca-mi va da puterea de a-mi pastra minunea...
07 august, 2009 19:17
eu, alt suflet simplu de om mic, ii marturisesc lui Dumnezeu ca mi-a placut post-ul tau :)
07 august, 2009 22:50
multumesc foarte mult, Teodor!:)
07 august, 2009 23:09
fie ca D-zeu sa-ti dea puterea de a-ti pastra minunea!( e atat de bine sa poti spune "suflet simplu de om mic"...si niciodata suflet mic de om simplu!sa cresti mare, Gabitzo!cum se face ca mie mi se pare totusi ca ai curajul sa umbli cu sufletul in palme?:)
08 august, 2009 12:21
Doamne-ajuta!
Multumesc mult, Anadana!
Asemenea si tie! Toti avem o minune de pastrat in suflet:)
Cat despre curajul de a umbla cu sufletul in palme... Sincer, ma feresc sa fac o astfel de afirmatie. Suntem umbra si lumina, nu?:)
09 august, 2009 11:45
Găbiţ, cum revelaţiile vin atunci când eşti împăcat cu ceea CE eşti, UNDE eşti şi, mai ales CUM eşti,înţeleg că ţi-e bine; îţi urez să te şi ţină! Aş vrea să (re)vină acel timp în care, copil fiind, sufletu-mi era la vedere, în palmă...pân'atunci MASCA'RADE, cum bine şi-a ales Holicik să-şi boteze blogul...aşa ne cam trăim clipele...:P
09 august, 2009 17:16
sa ne scrii mai des :) indraznesc sa te rog...
09 august, 2009 20:21
Almanahe,
Imi place mult "Gabit"! Asa ma alinta tata:))
Sunt bine, multumesc frumos! Nu pot apune insa ca ma raportez la CE, UNDE si CUM sunt...ci mai degraba la constientizarea fapului ca trebuie sa inteleg cat mai mult din drumul meu, de zilele mele oricum ar veni - frumoase sau triste.
"MASCA'RADE"...toti de petrecem astfel clipele. Si toti traim cu dorul copilului din noi...
Am zis si eu;)...
09 august, 2009 20:40
Almanahe,
rectific - "din zilele mele":)
Teodor,
Multumesc foarte mult!:)
Imi place mult, recunosc. Si m-a ajutat extraordinar! Ritmul meu insa este impus de viata de care o am aici, de foarte putinul timp liber care imi ramane la dispozitie... Sper, intr-un viitor, ca lucrurile sa se schimbe:)